Dimitrie Paciurea

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Dimitrie Paciurea (n. 2 noiembrie 1873, București, România – d. 14 iulie 1932, București, România) a fost un sculptor, grafician, acuarelist și profesor român, supranumit de Petru Comarnescu și de alți critici de artă din România drept „Luchianul sculpturii românești”. Împreună cu Constantin Brâncuși, artistul este una din figurile cele mai atipice din arta românească, el fiind și cel mai important sculptor național român din prima jumătate a secolului al XX-lea. A realizat numeroase portrete și câteva proiecte monumentale și a fost creatorul unor noi forme în sculptură și desen, devenind astfel o personalitate de prim rang și fără echivalent în arta autohtonă și cea europeană. Seria Himerelor pe care le-a făcut începând din anul 1920 constituie lucrările care domină întreaga creație a sculptorului român. Portretistica a fost pentru Paciurea un gen preferat. Portretele pe care le-a realizat mai ales în perioada 1906-1907 au fost caracterizate de o profunzime a analizei psihologice, precum și de o lipsă de convenționalism. Critica de artă a timpului a remarcat nu numai capacitatea de analiză a sculptorului, dar și modelajul pasional pe care l-a preluat de la Auguste Rodin. Chiar dacă nu a lucrat în atelierul maestrului francez, Paciurea a asimilat principiile acestuia -…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Considerații biografice Asupra vieții și activității sculptorului Dimitrie Paciurea, cel care a făcut parte din grupul celor mai marcante personalități ale vieții artistice din România din primele trei decenii ale secolului al XX-lea, s-au format și au circulat fel și fel de legende. Răspândirea și întreținerea unor astfel de mituri s-au petrecut într-un mod agresiv încă din timpul vieții acestuia, acțiunea de defăimare aparținând unor confrați cuprinși de invidie pe creația și talentul sculptorului (vezi Oscar Han). Acest lucru s-a întâmplat din dorința de a distrage atenția de la valorizarea întregii opere pe care a lăsat-o și de a induce ideea unei geneze artistice, a unui conținut și a unei false interpretări a comportării, a frământărilor și a gândurilor care l-au animat pe artist spre finalul carierei când a dat seria de Himere artei sculpturale românești. Paciurea nu a dat importanță acestor acțiuni de denigrare și nu a ripostat, deoarece era conștient de valoarea creației sale. Imaginea deformată a artistului spunea că avea un talent uriaș care s-a manifestat încă de timpuriu prin realizarea Gigantului din Parcul Carol din București, care este o operă capitală în sculptura românească. În plus, era un bun portretist, dar un sceptic timid și retras…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

1873 - 1885 -- Familia/copilăria Dimitrie Paciurea s-a născut la București în ziua de 1 noiembrie 1873, în familia lui Alecu Paciurea, funcționar, și a Ioanei Paciurea, născută Dumitrescu. El a fost cel de al patrulea copil al familiei. Surorile și frații lui au fost Victor, decedat la vârsta de 21 de ani, Vasile Paciurea, actorul, Elena, căsătorită Dumitrescu, Maria, căsătorită Constantinescu, Alexandrina, căsătorită Zamfirescu și Ecaterina, decedată la 27 de ani. Copilăria și-a petrecut-o sub supravegherea mamei, împreună cu frații mai mari, în casa de pe Strada Traian, din suburbia Ceauș Radu, din București. Părinții lui Dimitrie s-au ocupat metodic de educația copiilor lor. Ambii și-au găsit o datorie de onoare în această activitate, mai ales că mijloacele materiale erau insuficiente în acest sens. Ioana Paciurea, era fiica unui mic boier oltean, care avea o sfoară de moșie în județul Dolj. Ea a fost crescută la Craiova în casa boierului Rioșeanu, care era o rudă mai bogată a familiei. Ioana s-a ocupat de educația copiilor în ce privește cultura muzicală, de predarea limbii franceze și de educația religioasă. Alecu Paciurea era născut la Chiojdu, județul Buzău. Bunicul, Nicolae Paciurea, a fost proprietarul unor mari suprafețe de pădure, pe toate…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

1886 - 1899 -- Studii Dimitrie a urmat Școala Primară nr. 1 din București și în perioada 1886 - 1889 a urmat cursurile a trei clase de liceu la Liceul Matei Basarab. Ultimul an nu l-a mai absolvit deoarece din motive financiare, familia l-a înscris la Școala de Arte și Meserii. Retragerea din ultimul an s-a făcut concomitent și cu retragerea fratelui său Vasile Paciurea, aflat și el în anul IV la aceeași școală. În anul I a intrat la secția de mecanică, apoi la tâmplărie și mai la final, la secția de sculptură, unde s-a evidențiat deosebit. Dimitrie a fost bursier al Ministerului Agriculturii, Comerțului, Industriei și Domeniilor, încă din primul an de studii. Dimitrie Paciurea a absolvit Școala de arte și meserii în anul 1894 la catedra de sculptură cu mari merite, fapt care a făcut ca direcția școlii să facă demersurile pe lângă Ministerul Agriculturii, Industriei și Comerțului să-i acorde o bursă pentru continuarea studiilor de specialitate în străinătate. Lucrarea sa de absolvire a fost efigia Regelui Carol I, aflată astăzi la Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de numismatică, cota II, 54/1. Așa cum rezultă din biografiile scrise de către diverși autori, meritul pentru obținerea bursei de studii…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

1910 - 1920 -- Maturitatea În anul 1909, a existat o efervescență în România cu privire la aniversarea a douăzeci de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Dimitrie Paciurea era deja instalat în atelierul din curtea Muzeului Aman și spera să facă un monument care-l obseda de mai mulți ani. Vrând să realizeze o operă capitală pentru creația sa, el a fost încurajat de comitetul de inițiativă din Galați. În acest oraș s-a deschis o subscripție publică și a fost lansat un concurs printre sculptorii români prin care se încuraja participarea cu noi proiecte și machete. La sfârșitul lunii februarie 1910, Paciurea a reușit să-și termine o lucrare pe care a modelat-o în pământ la atelierul său, de doi metri lățime și trei înălțime. A prezentat-o amatorilor de artă, prietenilor, criticilor de artă și multor admiratori ai poetului. Deoarece comitetul din Galați a abandonat organizarea concursului, Paciurea a fost decepționat că realizarea sa nu și-a găsit aprecierea la care se aștepta, mai ales din partea celor care au văzut lucrarea. De fapt, comitetul a preferat să semneze un contract cu Frederic Storck, după ce reziliase un altul cu Oscar Spaethe, din motive încă necunoscute. Ca urmare, Dimitrie Paciurea a…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

1921 - 1928 -- Apogeul Din anul 1921, Dimitrie Paciurea a început să dezvăluie lumii artistice din București direcția pasionantelor căutări plastice care l-au definit în sculptura românească. Astfel, la manifestarea expozițională a Societății Arta română, a expus șase himere, un Cap și două din portretele solicitate de Alexandru Bogdan-Pitești. Preocuparea sa, care a devenit ulterior obsesie, a ieșit și mai pregnant în evidență cu ocazia expoziției personale din anul 1922. Aici a expus numeroase himere și două din lucrările mai vechi - Ștefan Luchian și Zeul războiului. S-a dovedit, așa cum a precizat sculptorul G. Tudor, că Paciurea era un maestru al „... alegoriilor largi și condensate ca simbol”. După afirmația lui Tudor „... arta [lui Paciurea, n.r.] e una cu totul interioară, imaterială în esența ei intimă și pronunțat cerebrală”. Lucrările pe care le-a prezentat publicului vizitator au relevat o sensibilitate foarte rafinată și chiar și criticii cei mai receptivi ai curentelor artistice înnoitoare ale vremii nu le-au înțeles. Realizările lui Paciurea nu au fost înțelese în România, asta petrecându-se pe fondul în care cărțile lui Sigmund Freud erau deja acceptate și suprarealismul era la ordinea zilei în plastica europeană. Confrații și unii critici de artă s-au întrecut…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

1929 - 1932 -- Declinul Începând din anul 1928, când Dimitrie Paciurea a participat la Salonul Oficial cu himere și lucrarea filozofică Cugetarea, cronicarii de artă au refuzat să mai comenteze operele artistului, menționând doar prezența lui în expoziții. Această atitudine a cronicarilor a devenit astfel o constantă, fapt care a determinat apariția unei tăceri care s-a așternut asupra operei lui. Indiferent fiind asupra unei astfel de realități, artistul a simțit cercul neînțelegerii și al tăcerii strângându-se împrejurul său și ca urmare, s-a concentrat asupra lucrului din atelier. Dorința lui de liniște a fost însă greu de satisfăcut deoarece o boală grea l-a încercat deja de câțiva ani de zile. Singura consolare a avut-o de la Margareta Cotescu, cea cu care s-a căsătorit în anul 1932. Cu toate că boala i-a adus suferințe majore, el a găsit resurse ca să participe la Salonul Oficial din anul 1929, la care a expus două lucrări - Cap de satir și Himeră, prima fiind foarte apreciată. În 1930, sculptorul român a deschis o expoziție personală în atelierul său din curtea Muzeului Aman, împreună cu gravorul Gabriel Popescu și pictorul Iosif Steurer, și nu a mai expus la Salonul Oficial. Încercarea sa expozițională a…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Opera „Dimitrie Paciurea este unul din puținii artiști români cu conștiința tragică a dezintegrării insului din lume, devenită laitmotiv al muzicii proprii, substrat de amărăciune al experiențelor ce se vor ipostazia într-o mitologie personală lacerantă, de ecorșeu viu. Viziunea lui este modernă, pentru că e de tipul sfâșierii interioare a insului, ce-și poartă Hybris-ul, vina tragică, în însăși conștiința sa. Evident, totul se explică biografic și istoric, și totul se traduce lingvistic prin unele metafore plastice, pe care am încercat într-o măsură să le elucidăm, ca pe niște simboluri vizuale, semne prognostice ale unui stil personal, definitorii însă și pentru o epocă.”----- Ion Frunzetti, 1971, pag. 51 În toată opera sa, Dimitrie Paciurea nu a ajuns până la descompunerea masei prin planuri de lumină, decât arareori și doar spre sfârșitul carierei artistice. Asta s-a întâmplat însă, doar la lucrările de mici dimensiuni care înfățișează trupul contorsionat, practic degenerat de la aspectul său rotund, și asta doar ca urmare a dorinței de a reprezenta durerea. Păstrarea legii sculpturii tradiționale, care pretinde ca reliefului obiectului trebuie să-i corespundă o ieșire a reprezentării plastice în realitate, nu se poate spune că nu a fost redusă prin metoda impresionistă, în care s-a înlocuit limita…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Tematica Opera sculptorului român nu conține un repertoriu tematic de o mare amplitudine. Figurile și temele care au fost inspirate din religie sunt singulare prin comparație cu personajele a căror origine se află în mitologie. În acestea din urmă, artistul a găsit motivul în care a întrupat toate dilemele legate de misterul vieții și morții. Angoasele, căutările și interogațiile sale plastice s-au materializat într-un alt tip de forme. Astfel, în preajma anului 1917, Paciurea a descoperit frumusețea și forma expresivă în corpurile contorsionate de durere și le-a înfățișat în forme fluide, exploatate atât în desen cât și în sculptură, în nuduri și în himere. Nudurile de mici dimensiuni pe care le-a făcut, nu pot fi înscrise într-o cronologie, deoarece nu există documente care să le ateste. Se știe cu exactitate că Paciurea a expus mai multe nuduri cu ocazia expozițiilor personale din anul 1922 și la manifestările expoziționale ale Societății Arta Română din anul 1923. Una din primele lucrări de acest gen este Statueta (Nud) pe care a prezentat-o cu ocazia Salonului Oficial din anul 1914. Stilul pe care l-a abordat după primul război mondial este diferit față de tot ce a realizat înainte. Din acest moment, s-a constatat în…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Portrete La sfărșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor, sculptura românească era dominată de genul portretistic, pentru că era cel mai solicitat de către o clientelă ale cărei exigențe erau limtate la comenzi cu preț scăzut, dezideratul principal fiind asemănarea personajului realizat cu modelul. Toate portretele unor personalități istorice, culturale ori politice care existau în acea vreme erau realizate după canoanele neoclasicismului. Fiind cultivat cu perseverență de mai toți artiștii de atunci, portretul de tip memorial devenise deja o tendință manieristă. Sculptura românească se afla la confluența secolelor într-un mare impas, ea fiind deficitară în realizarea unor opere valoroase, afectată de moartea prematură a lui Ion Georgescu și George Vasilescu, dar și de situația economico-socială care a împiedicat evoluția artistică a unor mari talente în domeniu, așa cum a fost sculptorul Ștefan Ionescu-Valbudea. În aceste împrejurări dificile a apărut Dimitrie Paciurea. Pavel Șușară a afirmat că sculptorii menționați mai sus, născuți după apariția dinastiei artistice marcată de Karl Storck, au învățat rapid și fără mari dificultăți meșteșugul sculpturii și l-au integrat în circuitul ideologic și estetic al Europei. Ion Georgescu a transmis semnalul clasicismului, Valbudea a rezolvat traseele compoziționale și prin accente puternice de modelaj, neliniștea și tensiunea romantismului.…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Himere și zeități „... În opera lui Paciurea, frumosul nu are numai acel sens ideal de perfecțiune a formei; el se referă la bogăția de idei cu care poate să fie investită o operă de artă. Himerele sale exprimă idei filozofice și invită la cugetare. Ar fi desigur inexact să păstrăm numai afirmația că artistul se preocupa doar de exprimarea plastică a ideilor... Apariția himerei ca limbaj de exprimare artistică poate să se piardă în mitologia îndepărtată a istoriei omenirii, dar reactualizarea și investirea ei cu semnificațiile ideatice ale omului epocii moderne este contribuția originală a lui Paciurea la dezvoltarea sculpturii românești. Cunoscând esența idealurilor clasicismului, romantismului, impresionismului, Paciurea depășește scala de sensibilitate a acestor curente. El adaugă artei românești sensurile unui intelectualism înalt și creator, care nu este numai raționalist, ci și imaginativ... Alături de Brâncuși, Paciurea este sculptorul român, creator de înalt prestigiu, care depășește mediul și mentalitatea epocii, deschizând artei noastre nenumărate căi de dezvoltare.”----- Petre Oprea și Paula Constantinescu: Catalogul Dimitrie Paciurea, pag. 42-43 Dimitrie Paciurea și-a concretizat calitățile plastice în creațiile alegorice începând din anul 1903 când a participat la realizarea primului monument de for public, respectiv Monumentul ing. G. Duca, urmat de Frontonul Muzeului…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Zeul războiului În anul 1915, Dimitrie Paciurea a expus la Tinerimea artistică o sculptură care a entuziasmat publicul vizitator. Lucrarea Zeul războiului, cunoscută și ca Himera războiului, a fost prezentată într-un an în care întregul continent european era zguduit de ororile Primului Război Mondial. Ea este o personificare a războiului într-o viziune personală. Personajul este redat cu o privire fixă, din care transpare o ură oarbă. El poartă pe cap un craniu în chip de coif, un simbol al morții. Sculptura este o pledoarie sinceră împotriva războiului, într-un moment în care România se afla într-o stare de neutralitate față de puterile beligerante. George Călinescu a afirmat că „... este clar că Paciurea răspunde cu o altă concepție a războiului din mitologia clasică [...] Concepția războiului sănătos de proveniență clasică a dominat până la Hegel și Nietzche, iar în plastică e un canon din motive academice [...] Paciurea tratează războiul cu caracter relativ feminin, insinuându-i doar lașitatea, impulsivitatea de ordin istoric.” Apropiații lui Paciurea au știut că acesta a reprezentat războiul folosindu-se de simbolistica etruscă a zeiței Bellona, sora zeului Marte, care-i conduce carul. Ea era recunoscută ca o zețiă a războiului nemilos și necruțător. Sculptura a fost concepută inițial cu…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Monumente În ultimii douăzeci și cinci de ani ai secolului al XIX-lea, existau foarte puține monumente de for public, însă erau câteva realizări notabile așa cum sunt Monumentul lui I. Heliade Rădulescu, Monumentul Domniței Bălașa, Monumentul lui C. A. Rosetti, Monumentul Vasile Alecsandri, Monumentul Eroilor Pompieri din București și Monumentul Miron Costin. Toate acestea erau creațiile unor autori străini ca Ernest Henri Dubois, Karl Storck, Carol Storck sau Wladimir Hegel, dar și autohtoni, ca Ion Georgescu sau George Vasilescu. Monumentele acestea erau realizate după canoanele neoclasicismului și înfățișau, de cele mai multe ori, câte un personaj istoric. În primele decenii ale secolului al XX-lea, mai precis în primele două, au existat foarte multe inițiative oficiale sau chiar locale - private, prin care s-a dorit ridicarea de monumente publice. Realizările nu au fost pe măsura intențiilor din varii motive, primând de obicei cele de ordin financiar. Din tot ce s-a ridicat, au fost câteva monumente semnate de Dimitrie Paciurea, ele fiind considerate de către critica de artă ca fiind cele mai remarcabile din acele timpuri. Debutul sculptorului Paciurea, în acest gen al artei publice monumentale, s-a produs la revenirea sa de la studiile pe care le-a făcut în străinătate. Astfel, primul…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Grota fermecată - Statuile Giganții Statuile Giganții sunt două statui amplasate în prezent în Parcul Carol I din București, pe aleea principală a parcului, în apropierea intrării în parc dinspre Piața 11 iunie. Statuile fac parte din proiectul realizat de arhitectul Remus Iliescu împreună cu sculptorii Frederic Storck, Dimitrie Paciurea, pentru realizarea unei lucrări statuare, intitulată Grota fermecată, cu ocazia organizării Expoziției Generale Române în Câmpia Filaretului din anul 1906. Întregul concept al lucrării a aparținut lui Dimitrie Paciurea, care s-a inspirat din Legenda Jepilor scrisă de Carmen Sylva. Ea avea terasă, vase, figuri și trei sculpturi, doi bărbați contorsionați denumiți Giganți și o femeie nud, culcată. Unul dintre Giganți a fost realizat de Frederic Storck, celălalt de Dimitrie Paciurea și femeia de Filip Marin, despre care nu se știe cum i s-a dat comanda, el nefăcând parte din grupul de artiști cărora li s-a încredințat comanda de execuție. Astăzi grota nu mai există, Giganții au fost dislocați din perimetrul inițial și au fost puși de o parte și de alta a aleii principale a Parcului Carol I din București. Femeia culcată a fost relocată în Parcul Herăstrău. Nudul executat de Paciurea este în același timp și romantic și clasic,…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Monumentul Unirea Această lucrare de artă monumentală a dovedit, pentru a doua oară după realizarea grupului statuar inspirat din Legenda Jepilor a lui Carmen Sylva din Parcul Carol I din București, că Paciurea era un sculptor înzestrat și avea certe calități pentru a-și exprima ideile-teme cu multă vigoare și forță, folosind alegorii condensate ca simbol. Au existat în acea vreme și critici care au comentat negativ lucrarea, spunând că simbolistica Unirii nu ar fi relevată în mod clar, deoarece cele două animale preluate din heraldica principatelor par că se luptă între ele. De fapt, acelor cronicari le-a scăpat faptul că ideea Unirii nu poate fi reprezentată printr-un singur simbol, ci din mai multe care aveau importanțe diferite, ierarhia lor trebuind a fi parcursă vizual pentru înțelegerea întregului. Ceea ce ar fi trebuit să frapeze, privind lucrarea, era inadvertența dintre grupul de sus, conceput ca o lucrare de interior, și soclul grandios. Monumentul se distinge printr-o armonioasă îmbinare dintre execuția plină de simplitate și sobrietate, caracterizată și de o maximă condensare și o perfectă economie a realizării, și grupul principal format din bour, vultur și personificarea discordiei, completat inspirat cu hora țărănească care se desfășoară la baza piedestalului. Prin exprimarea monumentală,…Citește mai mult

Dimitrie Paciurea a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Dimitrie

Madona Stolojan - Adormirea Maicii Domnului Când se vorbește în critica de artă despre Dimitrie Paciurea, se vorbește aproape automat și de Frederic Storck. Storck a realizat o lucrare similară tot la Cimitirul Bellu și tot de aceeași factură la Capela Gheorghieff. Și Paciurea și Storck au avut de transpus „... în sculptură spiritul picturii bizantine”. Demersul acesta fiind unul cu totul original în acele vremuri, s-au iscat în presă și nu numai, numeroase discuții, mai ales că în perioada anilor 1908-1910, au existat în presă vii polemici referitoare la crearea unui stil românesc în pictură. Pe atunci, principalii protagoniști au fost Apcar Baltazar și Léo Bachelin. Aceștia au susținut că stilul românesc ar trebui să-și aibă izvoarele de inspirație în arta bizantină de pe teritoriul României și nu altfel. În lucrarea Adormirea Maicii Domnului de la cavoul Stolojeanilor, Paciurea a avut succes în exprimarea spiritului ortodox, într-o lucrare care în acel moment era fără de egal în plastica românească. Prin comparație, Cristul realizat în anul 1907 pentru mormântul doctorului Paulescu avea certe influențe renascentiste, făcând parte într-un mod deosebit de clar din spiritul catolic. Paciurea a demonstrat că a cunoscut foarte bine dogmele ortodoxiei și a ales foarte bine…Citește mai mult