Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, București, România – d. 7 septembrie 1993, București, România) a fost un scriitor, jurnalist, scenarist, pamfletar, polemist și politician român, director de reviste, membru corespondent al Academiei Române și laureat al premiului Herder. A devenit un personaj controversat datorită legăturilor sale cu regimul comunist, acuzațiilor de plagiat în unele opere literare și implicării în campaniile de propagandă naționalistă, xenofobă și antisemită.
Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, București, România – d. 7 septembrie 1993, București, România) a fost un scriitor, jurnalist, scenarist, pamfletar, polemist și politician român, director de reviste, membru corespondent al Academiei Române și laureat al premiului Herder. A devenit un personaj controversat datorită legăturilor sale cu regimul comunist, acuzațiilor de plagiat în unele opere literare și implicării în campaniile de propagandă naționalistă, xenofobă și antisemită.
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Biografie Fiul scriitorului și jurnalistului Nicolae Crevedia, Eugen Barbu a terminat Facultatea de Litere a Universității București în 1947, după ce o perioadă de timp studiase dreptul la aceeași Universitate. Unii cercetători afirmă că, anterior, ar fi absolvit și școala de jandarmi. După perioada studiilor a lucrat ca jurnalist pentru presa de stânga, fiind parte a aparatului de cenzură comunist. Eugen Barbu a fost corector la Întreprinderea poligrafică (1950) și revizor la Casa Scânteii (1953). În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafărul, timp în care au fost atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ștefan Bănulescu. Înființează cenaclul Nicolae Labiș (1963), în care au debutat majoritatea poeților generației 60. În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR. În anul 1974, după obținerea premiului Herder, l-a desemnat bursier pe Corneliu Vadim Tudor. În 1975, Eugen Barbu a devenit deputat în Marea Adunare Națională. Din 1970 până în 1989, Eugen Barbu a condus revista Săptămîna. A fost membru corespondent al Academiei RSR (1974). Se implică în atacuri…
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Opera literară Debutează cu pseudonimul Eugen Rabe și Eugen Baraba la revistele Epigrama, Gluma, Păcală, Veselia (1941-1945). Debut propriu-zis: ziarul Fapta, condus de Mircea Damian, cu un pamflet (1946). A debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos” (publicată mai întâi în Viața Românească, și apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba). A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Princepele (foarte disputat, ca fiind plagiat, volum ce a fost însoțit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de șantier al creației), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder. A primit Premiul Ion Creangă al Academiei Române (1969) și Premiul Uniunii Scriitorilor (1975). Traduce sau stilizează traduceri brute din Panait Istrati (cu care se consideră congener), Dostoievski, Thomas Mann, Faulkner. A lăsat și un Jurnal. A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic. A fost implicat în două scandaluri de plagiat: Principele (1969) și Incognito III (1978). Eugen Barbu este exemplul tipic de contradicție dintre om și operă. Dacă despre om se poate spune că a fost „patibulo digno”, „opusul” său rezistă oricăror…
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Distincții
Ordinul Muncii clasa a III-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”
Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”
Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a II-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”
Ordinul „23 August” clasa a II-a (20 august 1984) „pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Cât în 7 zile, 1960;
Cu o torță alergând în fața nopții, 1972;
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Caietele Princepelui I-VI, (1972-1981);
O istorie polemică și antologică a literaturii române, 1976;
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Piesele sunt adunate în volumul Teatru
Să nu-ți faci prăvălie cu scară, 1959;
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Scenarii de film
Scrie scenarii de film din seria Haiducilor, dar și altele, bazate pe opere literare proprii, dar și ale altora.
Haiducii (1966) - împreună cu Nicolae Paul Mihail și Mihai Opriș
Răpirea fecioarelor (1968) - împreună cu Mihai Opriș și Dinu Cocea
Răzbunarea haiducilor (1968) - împreună cu Mihai Opriș și Dinu Cocea
Haiducii lui Șaptecai (1971) - împreună cu Mihai Opriș
Zestrea domniței Ralu (1971) - împreună cu Mihai Opriș
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Facerea lumii (1971)
Săptămîna nebunilor (1971) - împreună cu Mihai Opriș și Dinu Cocea
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Bietul Ioanide (1980)
Drumul oaselor (1980) - împreună cu Nicolae Paul Mihail
Trandafirul galben (1982) - împreună cu Nicolae Paul Mihail
Misterele Bucureștilor (1983) - împreună cu Nicolae Paul Mihail
Masca de argint (1985) - împreună cu Nicolae Paul Mihail
Colierul de turcoaze (1986) - împreună cu Nicolae Paul Mihail
Totul se plătește (1987) - împreună cu Nicolae Paul Mihail
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Traduceri
Thomas Mann, Doctor Faustus, împreună cu Andrei Ion Deleanu
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
William Faulkner, Casa cu coloane
J.B. Priestley, Fundătura îngerilor, împreună cu Andrei Ion Deleanu
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua adăugat o fotografie
acum 2 zile
R.I.P Eugen
Panait Istrati
Readuce în literatura română opera lui Panait Istrati.
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua lăsat un gând
acum 2 zile
Eugen Barbu despre Sabin Bălașa
Articolul Teatrul Național, în ziarul România Liberă, 1 octombrie 1970
Articolul Un premiu, în ziarul România Liberă, 22 aprilie 1971
Articolul Culturale, în ziarul România Liberă, 3 februarie 1972
Articolul Tot ce pictează înseamnă Mit, în ziarul Scânteia tineretului, 28 noiembrie 1982
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Eugen Barbua lăsat un gând
acum 2 zile
Citate
„... odată terminată o carte, ea devine un glonț scăpat din pușcă, nu-l mai poți întoarce.”