🔍 MăreșteIn memoriam
Iorgu Iordan (n. 29 septembrie/11 octombrie 1888, Tecuci, Județul Tecuci, România – d. 20 septembrie 1986, București, România) a fost un lingvist și filolog român.
Iorgu Iordan a adăugat o fotografie
acum 7 zile
Iorgu Iordan (n. 29 septembrie/11 octombrie 1888, Tecuci, Județul Tecuci, România – d. 20 septembrie 1986, București, România) a fost un lingvist și filolog român.
Iorgu Iordan a adăugat o fotografie
acum 7 zile
Biografie Iorgu Iordan s-a născut într-o familie din tată bulgar și mamă româncă. Tatăl său a fost Toader Toșcu Iordan, bulgar de peste Dunăre, venit în România la vârsta de 18 ani, iar mama - Tudosca, născută Crăciun.
Iorgu Iordan a adăugat o fotografie
acum 7 zile
Studii Iorgu Iordan a urmat școala primară și Gimnaziul Real de băieți din Tecuci, localitatea natală, între anii 1895 și 1899. Ulterior, a intrat la Liceul Internat „Costache Negruzzi” din Iași, ca bursier, a absolvit ca șef de promoție în anul 1908 și i-a avut ca profesori pe Calistrat Hogaș, Vasile Bogrea, Garabet Ibrăileanu etc. După absolvirea acestuia, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1908-1911). Concomitent, a frecventat și cursurile Facultății de Drept. În 1919 și-a susținut doctoratul în filologie modernă, sub conducerea lui Alexandru Philippide, la Universitatea din Iași. La sfatul acestuia, a redactat teza de doctorat „Diftongarea lui e și o accentuați în pozițiile ă, e”. Ea rămâne până astăzi unul din cele mai ample studii închinate unei schimbări fonetice din toată literatura lingvistică mondială. A urmat mai multe cursuri de specializare la universitățile din Bonn (1911, 921-1922), Berlin (1923), Florența (1925, 1927), Paris și Roma, unde a făcut studiul vocalismului latin și al vocalismului limbilor romanice, precum și critica ediției scrierilor „Aucassin et Nicolette” și „Roman de Brut”, fiind remarcat pentru sârguința sa (1925).
Iorgu Iordan a lăsat un gând
acum 7 zile
Cariera științifică După terminarea facultății, în octombrie 1912, Iorgu Iordan a predat limba germană la Liceul Vasile Alecsandri din Galați și la liceele din Pomârla și Iași. După luarea doctoratului a devenit profesor la Universitatea din Iași (1926-1946), apoi profesor de romanistică la Universitatea din București (1946-1962). A prezentat studenților cursuri de Gramatică comparată a limbilor romanice, Limba și literatura italiană, Limba și literatura spaniolă. În anul universitar 1939-1940 a ținut primul curs de Stilistică a limbii române, care a fost publicat în 1944. A întemeiat și a editat la Iași „Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide»” (1934-1945) și a fost redactor responsabil al publicațiilor „Revue de linguistique” (1956-1963) și „Limba română” (1964-1986). De-a lungul carierei a obținut de mai multe ori funcția de director. Astfel, a fost numit director al Teatrului Național din Iași (20 noiembrie 1928 - 1 iulie 1930, 1944-1945), în perioada 1931-1945 a fost director al Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași, director al Institutului de Lingvistică din București (ianuarie 1948-1952, 1958-1970). S-a pensionat în 1968, la vârsta de 80 de ani, ocazie cu care, la Editura Academiei Române, se editează un volum de Scrieri alese ale acestuia.
Iorgu Iordan a lăsat un gând
acum 7 zile
Activitatea politică A fost membru al Partidului Țărănesc (1918-1930). Iorgu Iordan a devenit membru al Partidului Comunist Român după 1945. Între anii 1945-1947 a fost ambasador al României la Moscova. O serie de conflicte, precum cel cu Ion Petrovici sau Paul Goma, complică cariera sa profesională. Acad. Marius Sala, în prefața unei lucrări semnate de Elie Rad, afirmă: A decedat la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. În 1993, Școala Gimnazială nr. 11 din Tecuci a primit numele de Școala Gimnazială "Iorgu Iordan".
Iorgu Iordan a lăsat un gând
acum 7 zile
Operă A scris lucrări în domeniul lingvisticii românești și romanice, fiind preocupat îndeosebi de aspectele contemporane ale limbii române și de onomastică. Împreună cu Alexandru Graur și Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii serii a Dicționarului limbii române (DLR). A îngrijit și editat Letopisețul Țării Moldovei de Ion Neculce și opera lui Ion Creangă. Rumanische Toponomastik, Bonn & Leipzig, Kurt Schroeder Verlag, 1924. Istoria literaturii italiene, Iași, Universitatea din Iași, 1928. Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluția și starea actuală a lingvisticii romanice, Iași, Institutul de Filologie Română, 1932. Gramatica limbii române, București, 1937 (ediția a II-a, 1946). Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor” , Iași, Institutul de Arte Grafice „Alexandru A. Terek”, 1943 (ediția a II-a, 1947). Stilistica limbii române, București, Institutul de Linguistică Română, 1944 (ediția a II-a, București, Editura Științifică, 1975). Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, București, Editura Academiei, 1962 (ediția a II-a, 1970; tradusă în engleză, germană, spaniolă, rusă, portugheză și italiană). Toponimia românească, București, Editura Academiei, 1963. Istoria limbii literare spaniole, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1963. Introducere în lingvistica romanică, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1965 (în colaborare cu Maria Manoliu; tradusă în spaniolă). Structura morfologică a limbii române contemporane, București,…
Iorgu Iordan a lăsat un gând
acum 7 zile
Afilieri Membru corespondent al Academiei Române (1934) și membru titular (1945), vicepreședinte al Academiei (1957-1966) Membru fondator (1925) al Societății Internaționale de Lingvistică Romanică (Franța) Membru fondator și președinte al Societății Române de Lingvistică Romanică Membru al Asociației Internaționale de Studii Hispanice Membru corespondent al Academiei Saxone de Științe din Leipzig (1958), membru al Academiei Germane de Științe din Berlin (1964), al Academiei Austriece de Științe (1966), al Academiei Bavareze de Științe din München (1968) Membru al Institutului Mexican de Cultură (1969) și al Institutului de Studii Catalane din Barcelona (1975)
Iorgu Iordan a lăsat un gând
acum 7 zile
Premiul de Stat (1954 și 1956) Doctor Honoris Causa al Universității Humboldt din Berlin (1964), precum și al universităților din Montpellier (1966), Iași (1967), Gand (1968) și Roma (1976).
Iorgu Iordan a lăsat un gând
acum 7 zile
Distincții Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941) Ordinul Muncii clasa I (31 decembrie 1956) „cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la înființarea Societății Academice Romîne, pentru merite deosebite in muncă” Ordinul „23 August” clasa a II-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului” Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular” titlul de „Om de Știință Emerit al Republicii Populare Romîne” (5 noiembrie 1962) „pentru activitatea îndelungată, contribuție în dezvoltarea științei și merite deosebite în dezvoltarea învățămîntului superior” Ordinul „Meritul Științific” clasa I (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea științifică, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România” titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”