Stefan Luchian

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Ștefan Luchian (n. 1/13 februarie 1868, Ștefănești, România – d. 28 iunie 1916, București, România) a fost un pictor român, supranumit poetul plastic al florilor. Cu o vocație declarată încă din școala primară, l-a avut în perioada de formare ca maestru nedisputat pe Nicolae Grigorescu. Educația plastică și-a început-o la Școala de Belle-Arte, dar a fost completată la München și Paris. Prin opera sa, Luchian s-a dovedit a fi o personalitate artistică originală, afirmându-se cu o pictură generoasă, vibrantă și care, prin paleta cromatică plină de lumină, prin poziția artistică înnoitoare, precum și printr-o scânteietoare expunere a limbajului, a reușit să transmită privitorului un mesaj umanist de mare calitate. Marele aport inovator adus de Luchian în pictura românească din acele vremuri este reprezentat de modul de transpunere a efectelor de lumină, care la el izbucnesc la fiecare tușă de culoare. A reușit să fixeze în memorie „splendorile scânteietoare” ale peisajului românesc, pe care l-a redat într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate și de finețe, de sinteză cromatică și arhitecturală a formelor, de colorit strălucit și delicat totodată. Referindu-se la arta picturii, Luchian spunea: „... Natura nu trebuie s-o imiți, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Vocația „...De i se va încerca vreodată portretul cu cuvinte, biograful simțirii acestui artist neasemănat va putea începe să-l scrie cu o închinare pentru spiritul lui tolerant, pentru sufletul lui primitor ca o casă albă, prieten al tinereții și al talentelor nerecunoscute de burțile verzi și uscate ale artei. Luchian este, mai mult decât mulți pictori, omul artei sale. Pentru tablourile lui el e ceea ce-s fluturii pentru câmpie, ale căror culori se reproduc pe pânza aripilor albă. Dacă trupu-i muncit de toate sfintele dureri, nu este de catifea și mătasă, ochii lui Luchian, iluminați de-o flacără adâncă, poartă-ntr-înșii ștofa strălucită a tuturor tablourilor lui.”-----Tudor Arghezi Supranumit poetul plastic al florilor, Ștefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868, la Ștefănești, un sat (azi oraș) din județul Botoșani, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian și al Elenei Chiriacescu. Tatăl său Dumitru Luchian s-a născut în anul 1826 la Galați în familia serdarului Vasile Luchian, boier caftanlău și președinte al Eforiei orașului. Mama - Elena Chiriacescu, s-a născut la Perieți (Ialomița), în familia proprietarului agricol Iamandi Chiriacescu. Dumitru Luchian a fost comandantul Batalionului nr.3 de grăniceri si bun prieten cu Alexandru Ioan Cuza. În aprilie 1873, Ștefan Luchian împreună cu familia…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Formarea Ștefan Luchian a rezistat cu încăpățânare eforturilor mamei sale de a-l înscrie la școala militară, astfel că s–a înscris în septembrie 1885 la clasa de pictură a Școlii Naționale de Arte Frumoase (Școala de belle-arte), pe care a absolvit-o în 1889. Aici a obținut medalia de bronz pentru un Cap de expresie și un Studiu după natură. Profesorii săi au fost Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman și Constantin I. Stăncescu la istoria artelor și estetică. Paralel cu Școala de Arte Frumoase a urmat și cursurile clasei de flaut ale Conservatorului din București. Luchian a dorit toată viața să cânte la vioară și așa cum a declarat el însuși, a suferit toată viața că nu putea să execute tremurătura coardei. Pictorul ar fi cedat toată reputația și întreaga lui artă dacă cineva l-ar fi putut învăța „să obție banalul tremolo”. Decizia de a urma cursul de flaut, plină de umor de altfel, avea motivația „Mi-erau mîinile prea lungi și m-am apucat de flaut...”. Din cauză că mediul de la Școala de belle-arte avea un orizont îngust, prin prisma concepțiilor academiste care erau încă la modă, Luchian a studiat cu metodă dar fără a avea vreun entuziasm deosebit. Profesorii săi erau foarte…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Independența contra academismului Din cauza morții mamei sale petrecută pe data de 9 februarie 1892, Ștefan Luchian a revenit la București și s-a dedicat picturii. În 1893 s-a mutat pe strada Aristide Briand și și-a amenajat un atelier, iar în octombrie a expus pentru a doua oară la Cercul Artistic. În 1894, prin eforturi coordonate de Take Ionescu, s-a născut „Salonul Oficial” care a durat neîntrerupt până la 1916, sub conducerea directorilor Școalei de Bele Arte, pictorii Stăncescu și Mirea. Una dintre lucrările expuse la ediția din 1893 a fost Păstorița, cu o tematică grigoresciană. În anul 1894 a expus la Salonul oficial de arte plastice, intitulat Expoziția artiștilor în viață, și din nou la Cercul Artistic, lucrări din epoca pariziană cum a fost Ultima cursă de toamnă, sau cele cu tematică românească precum micul tablou intitulat Liniște (Amurg) și altele ca Nebună de dragoste, Idilă cazonă, Transport primitiv, Un conac, Fructe, Vedere din Tg. Jiu, Primul suspin și Cap de expresie (un portret de fată – probabil cel cunoscut azi ca Portret de femeie). Criticile oficiale din anul 1895 au încercat să-l discrediteze pe Luchian catalogându-l un dandy oarecare, aluzie la ținuta sa îngrijită sau un leneș distins. La…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

File:Stefan Luchian - Manastirea Brebu.jpg|Mănăstirea Brebu File:Stefan Luchian - Pomi la Brebu.jpg|Pomi la Brebu

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

</gallery> La capodoperele sale de până atunci: Colț în strada Povernei, Mahalaua Dracului, Sălciile de la Chiajna, Potecă spre cimitir sau Ghereta din Filantropia, s-au adaugat Fântâna de la Brebu, Turnul din Brebu, Casa lui Moș Gheorghe, Bucătăria călugărească.Aceste lucrări îl situează pe Ștefan Luchian printre marii pictori în pastel ai lumii. Legat de pastel, Luchian a spus: „Cu pastelul lucrezi repede. Fumul argintiu care împrăștie din sălcii în lumina de amurg, în pastel îl prinzi mai ușor”. Momentul creației sale de la Brebu, poate fi considerat ca fiind un exponent al pastelului din care se identifică realizarea sintezei dintre lumină și culoare spre care s-a îndreptat în tot parcursul carierei sale și care se constituie în final ca marea inovație adusă de pictura sa. În lucrările sale, Luchian a evitat întotdeauna perspectivele panoramice și s-a oprit asupra colțurilor intime care îndeamnă la poezie prin sugerarea prezenței omului, natura fiind un prilej de comunicare și nu un refugiu. Într-o epocă de plină dezvoltare industrială, Luchian nu a fost cu preponderență un pictor al naturii, ci mai degrabă un rapsod al peisajelor citadine. Până la Luchian, în pictura românească universul urban a fost aproape inexistent și pentru pictorii care l-au urmat,…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Familia Cocea Așa cum menționează Petru Comarnescu în monografia referitoare la Luchian din anul 1956, datele care s-au transmis posterității despre viața lui Ștefan Luchian de dinainte de anul 1900, sunt destul de lapidare și pline de inexactități. Principalii monografi ai artistului printre care se numără și Virgil Cioflec, Petru Comarnescu și Vasile Drăguț, au scris doar despre relația dintre pictor și familia Cocea în perioada 1900 - 1916. Familia Cocea a fost compusă din soția Paulina Cocea născută Economu (numită și Polina Cocea), o verișoară primară cu Luchian, soțul Ernest Cocea și trei copii ai acestora dintre care s-a remarcat cu notorietate nepoata Laura Cocea, alintată Lorica. Un loc particular în viața lui Luchian l-a purtat Traian Cornescu, soțul Laurei Cocea. Ultimii doi ani din viața sa, Luchian i-a petrecut în intimitatea acestuia din urmă, care a făcut din atelierul pictorului un refugiu și o academie în adevăratul sens al cuvântului. La externarea din clinica lui Gheorghe Marinescu a Spitalului Pantelimon din anul 1901, Ștefan Luchian a fost preluat de familia lui Ernest Cocea, împovărată de neajunsuri, dar care până la stingerea lui din viață l-a îngrijit „ca pe un frate, ca pe un copil, blânzi cu durerile lui,…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Opera Apărută în centrul realităților românești, impregnată de spiritul poporului și mai ales de frumusețile naturii țării sale, pictura lui Ștefan Luchian, prin bogăția conținutului și emoționanta sa autenticitate, ne este oferită cu o mare generozitate și expresivitate a limbajului artistic. Preferința pictorului pentru simplitatea formelor limpezite de accesorii, pentru cromatica strălucitoare și curată, demonstrează că Luchian a reușit să-și însușească cele mai rodnice învățăminte din arta populară românească. Cu același spirit de sinteză, cu aceeași reflecție solară a culorilor, cu dragoste de om și natură, pictura lui Luchian exteriorizează optimismul și robustețea poporului al cărui tâlcuitor a fost. Interpretând drama omului muncitor în compoziții ca După muncă, spre casă, în portrete ca Safta Florăreasa, Meșter lăcătuș, Moș Nicolae Cobzarul, Cărbunarul sau în peisaje ca La marginea orașului, La bariera Filantropiei, Mahalaua Dracului, Ștefan Luchian a reușit să se ridice până la capacitatea de înțelegere a revoltelor mocnite, reușind să prevestească marile răscoale ale țăranilor din anul 1907. Elocventă în acest sens fiind lucrarea La împărțitul porumbului. Iubită și apreciată, opera pictorului Ștefan Luchian este prețioasă nu numai prin nivelul artistic la care s-a ridicat. Ea a reprezentat și un imbold pentru urmașii săi și a contribuit la înflorirea picturii…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Portrete Prin simplul fapt că Ștefan Luchian a copilărit în mijlocul oamenilor nevoiași din mahalaua Popa Soare, el a găsit în această lume umilă în mijlocul căreia a viețuit un sprijin la necaz. Tot alături de aceasta și-a trăit nădejdile în locuința modestă din strada Povernei și mai apoi în întunecoasa casă din Filantropia. Portretele pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale plastice au înfățișat florărese, lucrători, cerșetori și lăutari, oameni sărmani dar plini de demnitate și omenie, exemplu stând în acest sens Safta florăreasa pe care a pictat-o de trei ori. Safta Florăreasa executată în acuarelă în anul 1901 are proporții mai impozante ca uleiul din 1895, expresia fiind mai vagă, de dor, însă figura este mai concretă, mai lucrată și nu beneficiază de aspectul decorativ al uleiului, specific picturii murale. Luchian nu a pictat niciodată portretul vreunei personalități a timpului său; mai mult decât atât a și refuzat indignat propunerea unui ministru de a realiza portretele familiei regale. La o analiză mai aprofundată, arta portretului lui Luchian se arată aparent simplă, dar ca mod de exprimare deosebit de diversă și bogată ca înțelesuri lăuntrice. Confruntat cu propria sa dramă, a ajuns să cunoască aproape organic atât…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Compoziții Ștefan Luchian a realizat în iarna anului 1906 - 1907 tabloul de compoziție intitulat Cheful, care înfățișează petrecerea unor arendași. Subliniază cu această ocazie descompunerea morală și decadența lăuntrică în care aceștia trăiau având venituri rezultate din exploatarea țăranilor. Satira socială ce reiese din această lucrare nu a scăpat neobservată de către contemporanii săi. Chiar unii critici de artă care făceau parte din burghezie, cum a fost Virgil Cioflec, au remarcat protestul social cuprins în pictura de excepție afișată de Luchian la expoziția personală de la Ateneu din data de 1 decembrie 1907. Virgil Cioflec spunea: Compoziția în ulei Cheful, redă trei damicele, cum le spunea Luchian, și trei bărbați, care au încins o petrecere. În ultimul plan se pot observa doi lăutari din care unul este Moș Nicolae Cobzarul. Cu acest tablou a participat Luchian la expoziția de la Ateneu din data de 1 ianuarie 1907, deschisă împreună cu Kimon Loghi și Oscar Spaethe. În anul 1912, Ștefan Luchian pictează într-un suprem efort tabloul Lăutul. Prin această compoziție înnobilează măruntul fapt cotidian și grija mamei care spală copilul cu grijă, ajunge să fie un simbol al dragostei față de om. Ambianța este modestă, figura mamei obosită. Luchian evocă…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Peisaje Poet epic al durerilor celor săraci, Luchian a fost un rapsod al modului lor de viață, peisajele lui urbane sunt în totalitatea lor colțuri sărace de periferie. Peisajele Mahalaua Dracului, Case bătrânești, Ghereta din Filantropia, La marginea satului, Puț în mahala,, obținute prin mijloace artistice superioare în acuarelă sau pastel, evocă viața de mizerie a sărăcimii din Bucureștiul de odinioară. Atitudinea protestatară reiese și din simplitatea cu care au fost pictate. Peisajele realizate la Brebu se impun prin unduirea luminii ce înfășoară formele, toate lucrările de aici fiind lucrate în pastel. Pastelurile de la Brebu au fost reluate mai târziu și în tehnica uleiului. Ele sunt rodul unei sinteze care se bazează pe observația îndelungată a momentelor zilei, din care rezultă indisolubil soluția potrivită intențiilor de comunicare ale pictorului. Peisajele făcute la Moinești sau în satele învecinate, Hângani și Poduri, au o limpezime unică, în tematica abordată regăsindu-se o moară, o priveliște panoramică de case risipite printre dealuri, un șir de copaci sau câteva clăi de fân din capul satului. La Moinești, Luchian a lucrat majoritar în tehnica uleiului, fapt ce dă picturii o cromatică strălucitoare cu scânteieri și transparențe de smalț. Imaginile sunt caracterizate de un suport solid,…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Flori Începând cu expoziția Tinerimii artistice din anul 1908, unde a participat cu mai multe tablouri cu flori (Garoafe, Trandafiri și Anemone), creația artistică a lui Ștefan Luchian a fost marcată progresiv, ca și boala care avansa, de prezența tematicii florilor. Le iubea coloritul și gingășia pură, le așeza în oale de pământ: „fiindcă sînt de la noi, le stă frumos într-o oală făcută tot la noi”, compoziția o executa cu mare grijă reușind prin aranjamentul lor să creeze adevărate poeme cromatice. Organizarea florilor urmează un tipic obișnuit - vasul cu flori rostuite simplu, dar cu o grijă studiată la care folosește lărgirea bazei compoziționale prin risipirea câtorva flori pe masă pentru echilibrarea rapelurilor cromatice. Chiar dacă organizarea florilor este aceeași în majoritatea lucrărilor sale, cromatica abordată fiecăreia din ele duce la o nesfârșită varietate. Se observă că linia constructivă este concepută în curbe largi sau ascendentă, linie care aduce un ritm lăuntric într-o compoziție în care dialogurile cromatice sunt când grave, când scânteietoare, când vesele sau melancolice și care urmează de fapt starea sufletească a artistului. Anemonele (1908), Dumitrițele (1910), Trandafirii (1910) și alte lucrări cu flori realizate în preajma sfârșitului vieții sale, impresionează prin măreția execuției și deopotrivă…Citește mai mult

Stefan Luchian a adăugat o fotografie

acum 7 zile

R.I.P
Stefan

Grafică Ștefan Luchian a fost considerat de către critica de artă ca un continuator al lui Nicolae Grigorescu. Prin comparație, artistul s-a individualizat față de mentorul său printr-un realism al tratării tematicii sociale și printr-o cromatică plină de strălucire, precum și prin modernitatea rezultată din experimentarea tehnicilor grafice de care a dat dovadă. El și-a echilibrat lucrările din punct de vedere cromatic și prin exactitatea cu care și-a definit precizia planurilor compoziționale, a ajuns la o foarte modernă simplificare a formelor. Această realitate izvorâtă din analiza pe care criticii de artă au relevat-o, Luchian a fost apreciat la superlativ încă de la prima expoziție retrospectivă ce i-a fost organizată în anul 1939. Surprinzătoare rămâne capacitatea cu care Ștefan Luchian, de-a lungul întregii sale cariere artistice, a trecut de la o tehnică la alta, a schimbat suportul stratului pictural și a plasat astfel, experimentul grafic în prim-planul modernității românești. Experimentele tehnice și cromatice, curajul demersului artistic, l-au plasat pe cea mai înaltă treaptă a artei moderne. Părerea criticii de artă este că, în domeniul impunerii graficii ca artă majoră, Ștefan Luchian a fost un deschizător de drumuri. Hârtia Gillot, suport pentru desenul în tuș și creion de plumb Așa cum a…Citește mai mult

Stefan Luchian a lăsat un gând

acum 7 zile

Tuș, laviu și zgârieturi Luchian a extins procedeul de zgâriere pe hârtia Gillot și pentru alte tipuri de suporturi. Astfel, în lucrarea Colț de pădure a folosit laviul și conté și le-a combinat cu zgârieturi făcute cu acul pe un carton simplu de culoare galbenă. În Arbori pe colină a folosit cărbune și conté, făcând zgârieturi pe un carton ocru-gălbui. Artistul a realizat o serie de experimente monocrome, unde a folosit tușul pe un suport de hârtie striată texturată fin, părând a fi o pânză, așa cum este lucrarea intitulată Peisaj cu copaci. A făcut mai întâi un desen, după care l-a potențat aplicând cu penița un tuș sepia și mai apoi cu tuș mai diluat - laviu, aplicat cu pensula. Pentru a obține efecte de lumină sau de vibrare a lucrării, a realizat conturile albe zgâriind cu acul hârtia. Liniile rezultate sunt foarte fine, armonizate ideal cu compoziția, ele fiind imperceptibile pentru cineva neavizat. Art Nouveau în creion grafit, acuarelă și pastel Ștefan Luchian a preluat rapid direcțiile novatoare și decorative ale Art Nouveau-ului pentru o perioadă scurtă de timp. Momentul s-a sincronizat cu înființarea Societății Ileana din anul 1897, al cărei membru fondator a fost, societate care a…Citește mai mult

Stefan Luchian a lăsat un gând

acum 7 zile

Acuarelă pe hârtie și pânză Folosind acuarela, Ștefan Luchian a conferit lucrărilor sale o valoare neîntâlnită în arta românească. O lucrare ce îl definește este Safta florăreasa. Pentru realizarea ei, artistul a folosit creion și acuarelă pe carton. Totul a fost făcut în tonuri calde și bine vibrate. Cu toate că a creat și o variantă în ulei de aceleași dimensiuni (0,965 x 0,647 m), acuarela s-a dovedit că a păstrat mai mult decât pictura o prospețime a unei creații spontane. Animată de un pitoresc inedit, exprimând un alt fel de frumusețe feminină decât cel uzitat în acea epocă, având o distincție rezervată, tabloul este considerat de critica de artă din România, ca fiind lucrarea cu care artistul s-a desprins de începuturile sale din domeniul picturii. Toate variantele făcute de Luchian în această tematică, se încadrează cu brio în portretele de florărese și țigănci devenite clasice în picture românească, cum sunt: Țiganca de la Ghergani a lui Nicolae Grigorescu (1872), Țiganca lui Theodor Aman (1884) și Țigancă cu lulea a lui Octav Băncilă (1918). Acuarela pictorului român a evoluat în decursul timpului către o picturalitate accentuată precum Țărani, Birt fără mușterii, Puțul din strada Culcerului, Autoportretul din grădină sau Ghereta…Citește mai mult

Stefan Luchian a lăsat un gând

acum 7 zile

Pastel pe hârtie și pânză Așa cum rezultă din întreaga creație a lui Ștefan Luchian, acesta a folosit creioanele de pastel în mai toate etapele sale artistice. Se poate vedea acest lucru începând cu compoziția din tinerețe intitulată De la apă, până la peisajele pe care le-a realizat la Brebu sau naturile statice cu flori pe care le-a făcut în perioada de după anul 1908. Pictorul român a fost atașat de tehnica pastelului atât pentru suplețea, spontenaitatea și delicatețea ei, cât și pentru ușurința de care a dat dovadă artistul în sintetizarea formelor. Chiar el a declarat că: „... Pastelul e mai cald, mai suplu... liniile astea care se pierd, nu le ai în ulei... Și trebuie să fii sigur: unde ai pus, acolo rămâne! E ciudat când combini culorile. Care să o pui întâi, care pe d-asupra. Lași goluri, le împlinești pe urmă ca să ferești petele... Nu-i ușor, nu! Pictorii cam iau în râs pastelul, da nu spun că de câte ori au încercat, au buclarisit-o. – Nu-și poate lua gândul de la reflexia amatorului: / - O artă inferioară! D-aia uleiul s-a înegrit și pastelul stă cum l-ai pus.” Critica de artă a considerat că pastelul a…Citește mai mult