He was a novelist, dramatist, doctor of philosophy, short story writer and poet. He puts an end to the traditional novel and remains in Romanian literature, in particular, as the initiator of the modern novel. Between 1916 - 1918 he participated as an officer in the First World War, and the experience lived now is found in the novel " The last night of love, the first night of war" (1930). In 1916, he is mobilized and goes to the front, where he is wounded. After an internship in a military hospital, he ends up on the front line again, but is taken prisoner by the Hungarians. During a German bombardment, he lost his hearing in one ear, and the disability will mark him for the rest of his life. In 1918 he will be released from the German camp, returning to Bucharest. As early as 1920, he participates in the meetings of the Sburătorul cenacle led by Eugen Lovinescu, and publishes his first poems in the magazine of the same name. The stormy left-wing journalist, ND Cocea is his spiritua
Camil Petrescu (n. 9/21 aprilie 1894, București, România – d. 14 mai 1957, București, România) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern.
Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”. Membru titular al Academiei Române (din 1948).
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Biografie S-a născut la București, în 9/21 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort la scurt timp după nașterea scriitorului) și al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Rezultatele bune la învățătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu calificativul „magna cum laude“, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiu în lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonată de Nicolae Bagdasar, legat de un câmp nou, fenomenologia în opera lui Husserl. Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul „Raul D”. Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la Primul Război Mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În 1916, a fost mobilizat și a plecat pe front, unde…
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Premii
Premiul de Stat al Republicii Populare Române pentru lucrările de o deosebită valoare efectuate în anul 1949 în domeniul Literaturii, clasa II-a (8 martie 1951), „pentru piesa de teatru «Bălcescu»”
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Distincții
Ordinul Muncii clasa I (20 aprilie 1954) „cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la naștere și pentru merite deosebite în domeniul creației literare”
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Opera literară
Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv în volumul de Versuri. Ideea. Ciclul morții, care are ca moto: Jocul ideilor e jocul ielelor:
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Concepte estetice Autenticitatea este esența noului în creația literară a lui Camil Petrescu, a cărui aspirație către autenticitate conferă originalitate poeziei, vitalitate teatrului și "momente autentice de simțire" în roman. Autenticitatea este ilustrarea realității prin propria conștiință, scriitorul însuși mărturisea: „Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea conștiinței mele, conținutul meu psihologic“. Substanțialitatea (substanțialismul) este concepția conform căreia literatura trebuie să reflecte esența concretă a vieții: iubirea, gelozia, mândria rănită, orgoliul umilit, cunoașterea, dreptatea, adevărul, demnitatea, acele categorii morale absolute. Sincronizarea în concepția lui Camil Petrescu este armonizarea desăvârșită a literaturii cu filozofia și psihologia epocii, întrucât actul de creație este un act de cunoaștere, de descoperire și nu de invenție: „Nu putem cunoaște absolut nimic, decât răsfrângându-ne în noi înșine“. Luciditatea este trăsătura dominantă a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici și introspectivi, hipersensibili, intransigenți și inflexibili moral. Luciditatea „nu omoară voluptatea reală, ci o sporește“. Narațiunea la persoana I folosește timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri, îndoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul înseamnă, așadar, experiență interioară: „Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu, ... din mine însumi nu pot ieși…
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Teme și motive
Războiul - ca experiență de viață trăită, o experiență decisivă a intelectualului, războiul ca iminență a morții este tragic și absurd.
Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
Introspecția psihologică se regăsește în majoritatea operelor sale, prin observarea vieții interioare, prin analiză psihologică a conștiinței personajelor.
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Reprezentant: Patul lui Procust
Intelectualul - cu dramele lui de conștiință - este prezent într-un cadru de existență obiectiv-socială, dominat de setea de absolut.
Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevărate "monografii ale unor idei".
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Personajele
Născute din frământări, scepticism, tensiune intelectuală, etică umană, eroii lui Camil Petrescu sunt în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic („singura existență reală e aceea a conștiinței“).
Hipersensibile, amplificând semnificația unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la proporțiile unei catastrofe.
Inadaptate superior, intelectuali intransigenți într-o luptă continuă cu ordinea socială, afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în nici un fel „geniul neînțeles“ eminescian).
Intelectuali lucizi, ei trăiesc pe drama inflexibilității conștiinței, a pasiunii analizate cu luciditate: „Câtă luciditate atâta conștiință, câtă conștiință atâta pasiune și deci atâta dramă.“
Sunt încătușați ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce trăiesc drame de conștiință, fiind însetați de absolut.
Eroii lui Camil Petrescu sunt învinși de propriul lor ideal, trăiesc drama destinului tragic.
Semnificația titlurilor reflectă starea interioară a personajelor, sugerând esența dramatică a conștiinței, a aspirației spre absolut.
Autorul se identifică cu personajul principal (narațiunea la persoana I) și, deseori, replicile altor personaje exprimă concepția și opiniile lui Camil Petrescu.
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Stilul anticalofil
Formule estetice moderne, prin interesul pentru stările difuze ale eroilor, de exaltare a trăirilor sondare până în zonele cele mai adânci ale subconștientului.
Desăvârșit echilibru și simetrie a compoziției.
Maniera proustiană a fluxului memoriei, conștiința selecționând aceste fapte care vor duce la opțiunea finală.
Monologul interior, ca mod de exprimare a trăirilor lăuntrice, de reflectare asupra existenței lui individuale (afectul și intelectul sunt într-o luptă permanentă).
Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale.
Figurile de stil se rezumă la comparații și epitete, dar „fără ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie“.
Scriitorul consideră scrisul ca pe un act de eliberare existențială, prin care spiritul se descoperă și se mărturisește: „Un roman de adâncire a sentimentelor metafizice se lucrează cu atenția și răbdarea unui covor de preț.“ (Camil Petrescu – Teze și antiteze).
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Teze și antiteze (1936), eseuri
Modalitatea estetică a teatrului (1937), teza de doctorat
Husserl – cu o introducere în filozofia fenomenologică, un capitol din Istoria filosofiei moderne (1938)
Doctrina substanței 1940, editată integral postum în 1988, vol. I-II, Ed. Științifică și Enciclopedică,eseu filosofic. Filozofia lui Camil Petrescu, dezvoltată în Doctrina substanței se revendică de la Husserl și Bergson
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Romane
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua adăugat o fotografie
acum 7 zile
R.I.P Camil
Patul lui Procust (1933)
Un om între oameni (1953 - 1957, neterminat)
O caracterizare cuprinzătoare și sintetică a romancierului Camil Petrescu este formulată de G. Călinescu în Istoria literaturii române. Compendiu (1968): „Camil Petrescu este în roman un anticalofil, partizan al dicteului automat ... Bergsonian și proustian, înțelege să cultive fără stânjenire fluxul amintirilor și gidian, să respecte autenticul în jurnale în care pretinde a nu modifica nimic din cursul amintirii ... .”
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua lăsat un gând
acum 7 zile
Mitică Popescu (1925-1926)
Dona Diana, comedie în gustul Renașterii în zece tablouri după Moreto (1938)
Iată femeia pe care o iubesc (1943)
Prof. dr. Omu vindecă de dragoste (1946)
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua lăsat un gând
acum 7 zile
Caragiale în vremea lui (1955)
Despre dramaturgia lui Camil Petrescu, G. Călinescu (Op.cit., p.292) scrie: "Cea mai profundă operă [în dramaturgie] este Danton..." Despre personajul Danton, construit de Camil, G. Călinescu afirmă: "Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm, fără șovăiri sentimentale, disprețuind formalismele și paperaseria, suflet suav în intimitate, tată de familie fără puritanism...".
0 comentarii5 vizualizări0 reacții
Camil Petrescua lăsat un gând
acum 7 zile
Însemnări
Rapid Constantinopole – Bioram (1933), reportaje de călătorie
Note zilnice (1975), postum, jurnal intim, editat de Mircea Zaciu.